Hai sa votam cu capul nostru

Eu merg la vot! O sa fiu acolo in calitate de observator, asa ca sunt impartial, apolitic, etic si profund moral. Ma amuza la culme sa vad ineptiile unui frust care incearca sa convinga alegatorii sa voteze, punand in balanta criterii precum varsta. Da, exact asta era primul atribut al candidatului viabil la care m-am gandit si eu. Fiind bucurestean prin adoptie, adica rezident ilegalist, nu pot vota. Totusi, pana acum 2 zile, l-as fi ales primar pe d-l doctor, independent de conjunctura, pe care-l remarcasem la intalniri publice ca fiind un intelectual frivol, condimentat de trivialitati si glume fara perdea. Varsta, 55 de ani.
Apoi, la ultima confruntare electorala televizata, am vazut un tip care mi-a adus aminte de cineva cunoscut. Amator de voie buna, trubadur fara talent, cu o usoara tenta boema, consecvent in gandire, aproape inginer in pregatire, dar bun cunoscator al lucrului pe care-l face. Si toate acestea ar fi trecut neobservate daca nu ar fi fost inca un detaliu. Locuinta fiecaruia. E impresionant sa vezi cum locuieste un om, in ce mediu isi petrece el timpul, si cum isi organizeaza casa. Tu, candidat la primaria Bucurestiului, locuiesti la 30KM de oras, vila cu multa verdeata, cu mult loc liber, fara zgomot si poluare. Personajul care-mi parea familiar locuia in Salajan, cartier comunist-muncitoresc, aglomerat, plin de praf si zumzait perpetuu, intr-un apartament de 3 camere dar plin ochi cu lucruri, mobila si carti, inclusiv un pian. Lucruri batranesti, ici-colo cate un semn de tehnologie moderna, dar un decor lipsit de orice stralucire.
De cine imi aduce aminte candidatul?! Ei bine, de tata. Asa am crescut si eu, asa era si la mine acasa, asa este in continuare, un apartament comunist, plin cu lucruri adunate inclusiv de la bunici. Si ma intreb, cum as putea eu sa aleg pe altcineva? Candidatul este membru de partid. Nu-mi place partidul Dar daca as vota, l-as alege pe el. Sigur stie despre ce este vorba. Si daca ar iesi primar si nu ar face nimic altceva decat sa-si faca vila la marginea orasului si sa-si ia masina scumpa, tot as fi fericit.
De ce? Cum de ce? M-as bucura pentru ca as sti ca se poate. Ar fi un om care in 4 ani a devenit fericit, si atunci i-as spune tatei, "uite tata, vezi, exista o sansa"

P.S. Vedeti ca nu am mai scris varsta celui de-al doilea candidat. A observat cineva? Nu?! OK, oricum nu cred ca mai conteaza!