Foamea de cultura

Noaptea muzeelor deschise. Putin fortata exprimarea daca avem in vedere ca unele muzee s-au inchis pana in ora 1. Dar e bine si asa. E bine ca a fost gratis. Si cum pe noi cuvantul gratis ne atrage in mod inexplicabil, am invadat aseara Bucurestiul. Cu 10-12 obiective pe agenda de vizite, am fost nevoiti sa ne rezumam la doar 4.
Am pornit in periplul cultural la ora 19:30, s-a circulat bine din Militari pana in Cotroceni, eram ok. La Muzeul Cotroceni am inteles de ce se circula atat de bine pe strada. 200 de oameni cuminti isi asteptau pe trotuar randul ca sa viziteze interiorul Palatului, sperand sa gaseasca ceva, unii cultura, iar altii, ca mine, vreun Basescu impaiat. Cultura a fost, dar numai dupa 1h si 30min de asteptare, timp in care socializarea si-a spus cuvantul si ne-am facut prieteni (nedoriti si inutili) din randul asteptatorilor. Odata intrati in curtea Palatului Cotroceni, vizita a luat viteza. In 10 min am fost alergati de un ghid care gafaia de efort, profesionist de altfel, si care ne-a aratat frumoasele sali pe unde isi purtau pasii regi si regine. Mobila simpla, chestii frumoase, dar in nici un caz asa frumos ca la mine acasa; lipsea un TV LCD, un laptop, si sistemul surround de boxe. Ee, probabil ca pe vremea aia se plictiseau ingrozitor. Un plus pt organizatori, la intrare / iesire (ca era aceeasi) ne ofereau suc si apa sa ne hidratam pentru / dupa proba de alergare prin muzeu.
Pe la ora 22 aveam sa inteleg de ce Casa Poporului este una dintre cele mai mari cladiri din lume (unii spun ca e a doua, dar eu inca mai astept avionul ala peste Pentagon, si atunci poate o sa fie prima). Am inconjurat colosul de beton, in pas alert, pe 3 laturi, ca sa pot ajunge la intrarea catre Muzeul de Arta contemporana. Multa cladirea asta. Si cand ma bucuram ca am gasit poarta de intrare, m-am linistit si odihnit brusc. 150 de oameni isi asteptau resemnati randul spre a vedea minunatiile culturale din Palatul Parlamentului. N-am avut mult de asteptat, asta daca 45 de minute nu vi se pare mult. Aici aveam la dispozitie 2 lifturi de acces catre ultimul etaj, 4, de unde puteam admira peisajul iesind pe terasa (lucru pe care l-am facut, dar am alocat doar 2 minute din motive de muzica pusa in difuzoare...ih...curentul emo). La etajele inferioare, poze, poze, colaje, chestii...
Am iesit plini de incredere ca vom gasi ceva mai bun de vazut la Muzeul de Geologie, unde stiam ca e organizata seara indiana (muzica, mancare, dans, suna bine). Organizatorii demersului cultural Noaptea Muzeelor ne-au pus la dispozitie si un autobuz care sa ne deplaseze pana la urmatoarele obiective. Din pacate, Muzeul de Geologie si-a inchis usile la ora 12. Nu-i nimic, mergem la Muzeul Grigore Antipa.
Expozitie de poze, animale multe, si impaiate si animate, aglomeratie, caldura, durere de picioare. E mai greu sa fac chestia asta decat sa muncesc la serviciu. Dar pt cultura, facem orice sacrificiu. Am intrat usor la Antipa, unde, desi era coada, avea acces un flux mai mare de oameni. dupa ce am vizitat vreo 40 de minute, ne-am retras sa mergem acasa, stiind ca autobuzul muzeal ne lasa in Cotroceni.
N-am avut noroc, autobuzul era plin, dura mult pana ar fi venit altul, am luat un taxi. Soferul, baiat dragut, ne-a crezut ametiti de cultura, s-a gandit sa faca un mic ocol spre casa noastra. Ghinion, al lui adica, ne-am dat seama si am coborat. Aparatul arata cam 3.5 Ron, dar am cazut de comun acord ca e din partea casei. Adica noi am coborat fara sa platim si el a plecat injurand.
Norocul nostru, ne-a lasat chiar in fata Muzeului de muzica, George Enescu. Am profitat de ocazie, am vizitat si aici cam 15 min (nu e chiar pasiunea mea sa citesc parituri sau sa vad multe poze cu muzicieni, dar cladirea era superba).
Am prins apoi si autobuzul spre Cotroceni, si am facut astfel economie luand taxiul de acolo pana acasa, adica 3 km in loc de vreo 10. Totul bine in deplasarea asta, pana la urma au fost muzee, centre de cultura, doar ca as fi preferat sa lipseasca vreo cativa pitecantropi galagiosi (au vazut lume multa si credeau ca e intrarea pe stadion).
Iar eu m-am ales cu capul plin de cultura, picioarele anesteziate, dar dupa dusul de rigoare, m-am relaxat cu somnul de 8 ore (pana la ora 11). Astazi, trag concluzii, la (o bere) rece, si spun ca a fost bine, ca trebuie mai des, si ca ma duc si diseara. Ce, nu stiati? E ziua portilor deschise la Cotroceni. Inca mai sper sa-l gasesc pe Base in vitrina, ca mi-au ajuns 4 ani sa-l vad peste tot.
Ne vedem acolo!