Prietenul meu, 6120

Ne-am cunoscut intr-o zi de iarna. Era ianuarie, frig, zapada, inceput de an nou, asa ca el a venit cum nu se putea mai bine ca sa ma incalzeasca si sa-mi aduca un zambet pe buze. Mi l-a aratat un prieten care-l cunostea bine, el a insistat ca ne potrivit si ca ne-ar sta bine impreuna. Ma cunostea si pe mine, stia ca am nevoie sa cunosc pe cineva asa, si atunci ne-a pus fata in fata. M-a surprins ca era mic, 105 x 46 x 15 mm, usor, 89 g, si arata dragalas cu al lui ecran cu 16 milioane de culori. Nu a durat mult, si am plecat acasa mandru ca vine si el cu mine.
Desigur, mai fusesera si altii inainte, dar nici unul nu era ca el. Inainte, tot ce faceam era sa vorbesc...si sa vorbesc...si atat. Acum, ma simt mult mai implinit. Impreuna, ne-am plimbat prin multe locuri, chiar si tari straine. Si el a fost acolo, a putut sa mearga pt ca am avut grija sa-i activez roamingul. Si asta nu e tot. De fiecare data cand vad ceva ce ma intereseaza, el are grija sa imortalizeze clipa, ca sa pot eu sa-mi aduca aminte peste timp. E foarte interesant sa vezi o imagine desenata de el, cu tehnologia lui simpla, de 2 megapixeli, autofocus, blitz incorporat, night mode, sau vedere panoramica.
Dar eu nu pun asa mare pret pe imagini. Nuu, pe mine sunetele ma atrag mai mult. Si el era pregatit pt asta. Radio Fm, o bijuterie de program, cu facilitati precum cautare automata a posturilor si memorarea lor, cu fidelitate buna si sunet placut. Cateodata, cand sunt la metrou, imi spune ca radioul nu merge, cica nu ar putea sa receptioneze semnlul in subteran. Eu stiu ca nu e vina lui, stie si el, dar ca nu cumva sa ma dezamageasca, imi ofera la schimb aplicatia Media Player. Acolo, el tine melodiile care imi plac mie si pe care le ascult pe repeat obsesiv, le organizez in playlist una dupa alta, sau pur si simplu le setez random. Initial, se simtea complexat ca nu are decat 64 MB sa-mi puna la dispozitie, dar am facut cateva economii si am putut sa-i ofer ceva mult mai spatios: un card nou-nout, microSD de 2 GB.
Acum, e atat de multumit, incat poate sa-mi dea chiar mai mult decat credeam. M-a surprins aratandu-mi filme de inalta rezolutie, in mod full screen si cu 30 fps. Imagine si sunet in acceasi clipa, toate astea posibile datorita unui Real Player preinstalat.
Dar toate astea ar fi fost banale daca nu ar fi fost aspectul urmator. Bombona de pe tort, ceea ce aveam eu nevoie cel mai mult, era calitatea lui telepatica, de a accesa Internetul fara sa aiba vreun fir atasat. HSDPA, adica 3G de mare viteza, combinata cu browserul Opera mobile, super. Si ca totul sa fie bine, ma ajuta in munca mea nu doar deschizand paginile de Internet, chiar si pe cele care au aplicatii Flash, dar ma lasa sa vad si atasamentele din mail, pachetul Microsoft Office nefiind ceva strain de el.
Iar cateodata, cand am nevoie, ma uit in ochiul lui si ma vad pe mine, asa cum sunt. Da, ati ghicit. Este vorba despre cea de a doua camera foto-video, cea care ma lasa sa lansez video apeluri. Una peste alta, e bine. Eu sunt multumit de relatia noastra, dar il simt pe el ca nu e foarte incantat de
cum evolueaza situatia dintre noi. Probabil si din cauza ca l-am lovit de cateva ori, dar oricum, nu a prezentat nici o vanataie desi in 2 ocazii a cazut destul de tare pe ciment; stie si el ca in curand va fi altcineva mai tanar, cu o inima mai bun, si care va avea energie sa stea alaturi de mine ceva mai mult decat cele 2 zile pe care le poate el acum. Dar asta e un defect minor, si se poate corecta destul de usor. E suficient sa-l leg la o priza, si in mai putin de 2 ore e iar in picioare, cu suficiente rezerve pt alte 48 de ore de umblat impreuna. Si daca tot vorbim de legaturi, se intelege de minune cu al meu laptop. Un cablu mini usb e tot ce-i trebuie ca sa fie la curent cu muzica mea cea mai noua, sa-mi arate pozele pe un ecran mai mare, sau sa ma amuze cu filmuletele pe care le-a facut, eliberandu-si astfel memoria pt a face loc altor si altor chestii interesante.
Ma intreb acum, cand scriu astea, oare el stie ca va avea un frate vitreg? Dintr-o alta familie, dar la fel de bun. Nu stiu sigur, dar asa mi-a soptit o veverita. Mai e putin...Astept!