Inițial, mă gândeam cum să-mi fac un blog nou, pentru a putea să mă înscriu la concursul lui Arhi. Apoi, mi-am adus aminte că, undeva într-un colț, șade un bătrân blog al tinereților!
Din vremuri de demult apuse, când parcă dragonii încă mai vorbeau cu Vocea din Castel răgușită, după un tratament profund la Clinica de bere, vine o poveste ce n-are decât puține cuvinte!
Se făcea că la început beam spuma de la bere, sprijinit pe genunchii tatei! Mai apoi, am trecut la mici înghițituri, care țineau loc de firmituri. Dar două sunt poveștile pe care mi le amintesc mai tare:
dintâi, la bere fiind, eu adolescent, cu toți bărbații din familie, câteva beri am luat. Și numai eu, o bere neagră am cerut, de-a dreptul, încă de la început. S-au cam mirat bătrânii toți, că nu știau ei de nepoți, c-ar bea așa ceva. Măi, Adi, dragă, zii, de ce e neagră, așa cum nu e noaptea zi? Răspunsul meu, i-a cam șocat. E mai tare ca cea blondă, și mă simt bărbat!
A doua povestire iar, vecinul meu era berar! Nu, nu că bea, ci el la fabrică lucra. Și-avea în fiecare săptămână, o porție de bere bună. Mirat, cum de primește el așa ceva, răspunsul l-am aflat sadea! Rucsacul lui, de gospodar, era dotat cu un sertar! Și-n fiecare zi scotea, 1 litru, 2, s-avem ce bea! Nu-i de mirare așadar, că fabrica-i închisă chiar. Prea multă bere în sertar, n-aduce bani ca la pahar.
Hai noroc!
joi, 8 august 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)
