E (c) lipsa totala

O zi trista pt mine, o zi trista pt omenire. M-am trezit binedispus azi, dar mi-a trecut repede. Am facut greseala sa ma uit in portofel inainte de-a pleca in oras. Ghinion curat. Era gol golut, ca atunci cand l-a facut taticul lui, Louis Vuitton. Ce, va surprinde ca am portofel? Bine, am exagerat cand am zis ca e copilul lui L.V., e mai mult asa un bastard, un portofel din flori. Dar il am de ceva timp. Si acum e gol.
La cat de mult am muncit luna trecuta, as fi zis ca salariul va fi unul de director. N-a fost sa fie. Am luat tot o penibilitate de suma, ca mi-e si rusine sa numar zerourile din coada, mai mult de frica sa nu ma opresc la doar 2. Inteleg, sunt inca in Romania, eu sunt doar muncitor si nu smecher, deci imi merit soarta. Dar daca bani nu am, atunci eu pt ce muncesc?
Triste ganduri. Ma indrept spre frigider sa-mi iau ceva de mancare baut, dar, nimic surprinzator, e gol si asta. Acum daca stau sa ma gandesc bine, si eu sunt gol, ca abia am iesit de la dus.
Asa ca spuneti si voi, cum sa mai ies eu in oras acum?!!

Romanii si faptele bune

Va scriu din zona crepusculara: Romania. Aici e o zona, unde lucrurile normale nu prea se intampla. Sigur, sunt si exceptii, dar ele nu fac decat sa intareasca regula.
Ex.: doi tineri returneaza unei batrane borseta cu acte si 6000 RON. Intrebare se naste, de unde avea ea banii? Se prea poate sa fi fost banii ei din pensie. Dar era la mare si se distra, imagine care nu prea cadreaza cu ideea noastra de bunica, decat poate cu aia din reclama de la Ace, bunica din Italia. Suspectam asadar un mic trafic cu borcane de zacusca sau dulceata? Comert cu ciorapi de lana? De fapt, stiu, banii aia reprezentau toate economiile ei, stransi pe parcursul vietii, viata ei,a parintilor ei si a nepotilor deopotriva.
Cam atat mi-ar lua mie sa pun la ciorap 6000 RONi din salariul meu de 1300, dupa care as muri de inima cand mi-as da seama ca i-am pierdut. Dar sa revenim. Tinerii, din Iasi, au dus borseta la Politie. Evenimentul, premiera locala, a fost mediatizat si sarbatorit national, ca de, era pt prima oara cand cineva dadea dovada de bun simt si returna ceva ce nu era al lui.
Surprinzator, sau nu, seful politiei locale declara: "romanii nu sunt chiar asa de rai". Si el doar ar fi trebuit sa stie, avand in vedere ca litoralul era plin de nemti care beau bere pana cand nu mai stiau de ei, dar care culmea, se invarteau frentic cu orele cautand un WC public, ca sa nu-si faca nevoile in apa marii, sau de fratii nostrii basarabeni care beau si se bateau ca chiorii, dar faceau diferenta intre cosul de gunoi si plaja pe care stateau turistii sa se bronzeze. Niste barbari cu totii, ce sa mai spunem.
Poate pana la urma, ne prindem si noi ca suntem acasa in toata tara asta, si nu o sa mai scuipam gandind ca e usa vecinului. Nu frate, acolo unde ai aruncat tu gunoiul, e chiar locul unde stam noi toti, si e naspa. Iar daca vezi pe jos un lucru in casa ta, il ridici si il pui la locul lui. E chestiune elementara, nu te arata surprins, nu poti sa spui ca nu stiai.
Si acum, poate va intrebati ce au primit cei doi care au returnat borseta cu bani. Pai sa va spun...multumiri!
Ca asa se face intre oameni, javrelor ce sunteti care v-ati gandit la recompensa.

Ce vreau sa se schimbe la orasul meu

S-a sfarsit! In seara asta s-a schimbat ceva! Orasul in care locuiesc de 4 ani, orasul meu, are un alt primar. Ceva nemaiauzit, nemaivazut, nemaipomenit.
PSD, candidat independent, doctor Oprescu!
"Sa traiti bine" s-a transformat in "Sa fiti sanatosi". Eu zic sa fim!
Acum imi doresc doar sa am parte de un oras civilizat, cu trafic fluent si curatenie! Va doresc acelasi lucru tuturor!

Frumosul meu oras urat

Salut! Nascut si crescut in Piatra-Neamt, bucurestean prin adoptie, calator prin multe orase, eu Adii vreau sa va spun o poveste. Nu, nu sunt candidat la nici o functie, nu am treaba cu politica, deci e vorba despre altceva. Povestea mea este despre o capitala.
Oras superb, intemeiat, conform legendei, de un pastor, locuit de oameni mandri, puternici si bogati. Si crestea orasul asta, cat altele in 10. Ani, ca despre asta e vorba. Apoi, dupa vremea voievozilor si a boierilor hulpavi, a turcilor si a grecilor fanari, a venit poporul cel mult. Un dictator, cu mare priza la popor, i-a adunat si la toti le-a dat cate ceva. S-au facut cu sange si sudoare, case, strazi, fabrici si parcuri monumentale, sa aiba oamenii unde sa fuga de teroare. Apoi, intr-o buna zi, dictatorul fu nimicit si teroare fugi. orasul respira iar, un zambet se vedea, cerul se imbraca in curcubeu, si cam tot pe atunci veneam si eu. A inceput sa se dezvolte, cu malluri, marketuri si alte resorturi.
Si pe masura ce orasul crestea, totul praf se facea. Cladirile se surpau, strazile se ingustau, si culmea, chiar si oamenii se tampeau.
Si a ajuns orasul asta frumos, sa fie ceva hidos, chiar gretos. Praf, maidanezi, aurolaci, aglomeratie urbana, un chin prea mare pt cineva care nu vrea sa se mai teama. Libertatea dorita, atat de greu dobandita, a fost din nou furata, dar democratic de asta data.
In vremea tineretii mele, sa pleci cu scartait de roti de la semafor, era semn de tupeu, indemanare si placere; acum, e doar frustrare, ura si incrancenare. Demult, sa fii motocilist, sa mergi pe doua roti, era o placere, o dulce afirmare; acum sa mergi pe 2 roti, e ori dorinta de scapare ( a se citi sinucidere curata, pt ca nimeni nu te baga in seama), ori mare semn de intelepciune, ca te strecori prin cetele murdare, nervoase si stationare.
In secolul vitezei, in epoca luminii, se sta mai mult decat stateam la paine. Am scris din greu, cu ciuda si amar. Dar vreau sa stiti, un laptop merit chiar. Asa eu pot sa ma strecor, sa ma invart usor. Sa merg prin scumpul meu oras sa scriu pt ai mei copilasi.
Ce vreau eu sa se schimbe? Tot! Sa nu mai stea nimeni la bloc. Sa nu mai fure hotii de prin buzunare, sa nu ma fure la taraba in bazare. Sa merg pe jos fara sa fiu muscat, sa nu respir deloc aurolac. As vrea sa fie strazi, nu gropi mai mari decat masina. As vrea sa fie semafoare, nu-njuraturi si cozi fara scapare.
Va rog sa-mi dati si mie un raspuns: mai am vreo sansa, sau e mai bine sa ma dau dus?

Jale mare

Fara cuvinte!

Comentariu la postu' lui Arhi

Redau aici comentariul la un articol de pe blogul lui Arhi

Arhi, m-ai convins! Scoala ta este praf! Sa inteleg ca v-au suparat atat de tare chelneritele asa zis urate, incat ati decis “sa serviti o bere”, in loc sa stai la masa si sa savurezi o bautura. E lucru bun ca practici si meserii liberale, iar munca de chelner e la fel de onorabila ca oricare alta. Apropos, arhi garcon, as bea o bere. Sa fie rece, si fii rapid!
Cat despre “ne facem inspiratie”, cred ca e de la prea multa bere, sau e prea devreme pentru unii neuroni! Probabil ca vroiati sa cautati surse de inspiratie, sau ai vrut sa spui “ne facem pulbere” si a iesit altceva?
Nu e nimic grav, se mai intampla. Sunt sigur ca “cine mai sunteti constanteni” vor participa constiinciosi la cursurile tale de manele, intensiv. Asa ca, ce sa spun, elucubreaza in continuare!
Nu pot decat sa sper ca vei avea ambitia sa diferentiezi licentele poetice de erorile crase, avand in vedere ca poti fi un model pt multa lume. Lasa-i pe guta, pustiu si alte somitati sa predea capitolul analfabetism, anagramare si incoerenta in exprimare!

Al tau cititor,
Adi

P.S. Cred ca era mai bine daca urmai indemnul interlocutorului si editai nitel materialul! Ce spui?

Hai sa votam cu capul nostru

Eu merg la vot! O sa fiu acolo in calitate de observator, asa ca sunt impartial, apolitic, etic si profund moral. Ma amuza la culme sa vad ineptiile unui frust care incearca sa convinga alegatorii sa voteze, punand in balanta criterii precum varsta. Da, exact asta era primul atribut al candidatului viabil la care m-am gandit si eu. Fiind bucurestean prin adoptie, adica rezident ilegalist, nu pot vota. Totusi, pana acum 2 zile, l-as fi ales primar pe d-l doctor, independent de conjunctura, pe care-l remarcasem la intalniri publice ca fiind un intelectual frivol, condimentat de trivialitati si glume fara perdea. Varsta, 55 de ani.
Apoi, la ultima confruntare electorala televizata, am vazut un tip care mi-a adus aminte de cineva cunoscut. Amator de voie buna, trubadur fara talent, cu o usoara tenta boema, consecvent in gandire, aproape inginer in pregatire, dar bun cunoscator al lucrului pe care-l face. Si toate acestea ar fi trecut neobservate daca nu ar fi fost inca un detaliu. Locuinta fiecaruia. E impresionant sa vezi cum locuieste un om, in ce mediu isi petrece el timpul, si cum isi organizeaza casa. Tu, candidat la primaria Bucurestiului, locuiesti la 30KM de oras, vila cu multa verdeata, cu mult loc liber, fara zgomot si poluare. Personajul care-mi parea familiar locuia in Salajan, cartier comunist-muncitoresc, aglomerat, plin de praf si zumzait perpetuu, intr-un apartament de 3 camere dar plin ochi cu lucruri, mobila si carti, inclusiv un pian. Lucruri batranesti, ici-colo cate un semn de tehnologie moderna, dar un decor lipsit de orice stralucire.
De cine imi aduce aminte candidatul?! Ei bine, de tata. Asa am crescut si eu, asa era si la mine acasa, asa este in continuare, un apartament comunist, plin cu lucruri adunate inclusiv de la bunici. Si ma intreb, cum as putea eu sa aleg pe altcineva? Candidatul este membru de partid. Nu-mi place partidul Dar daca as vota, l-as alege pe el. Sigur stie despre ce este vorba. Si daca ar iesi primar si nu ar face nimic altceva decat sa-si faca vila la marginea orasului si sa-si ia masina scumpa, tot as fi fericit.
De ce? Cum de ce? M-as bucura pentru ca as sti ca se poate. Ar fi un om care in 4 ani a devenit fericit, si atunci i-as spune tatei, "uite tata, vezi, exista o sansa"

P.S. Vedeti ca nu am mai scris varsta celui de-al doilea candidat. A observat cineva? Nu?! OK, oricum nu cred ca mai conteaza!

Lasa-i sa te sinucida!

Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat... Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana... Ei, iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. A propos, ai vazut ce soare misto e azi afara? Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da' ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri... Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta. Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut? "Pachet salarial atragator", "lucrul intr-o echipa tanara si dinamica", "mediu creativ", "posibilitatea unei cariere stralucitoare"? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate... Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da' platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala... Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala... Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, "flexibil"? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu?
Pai ce, atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e... Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential... Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da' daca nu-mi zici cat castigi...
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic.

Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (! Si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton. Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire? Stii ca f**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene? Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde? Chiar stii? Nu, prietene, habar n-ai. Da' habar n-ai. Altfel, nu-I lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!


Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp. Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat. Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul".


Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit. Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.

de Patrick Andre de Hillerin

Foamea de cultura

Noaptea muzeelor deschise. Putin fortata exprimarea daca avem in vedere ca unele muzee s-au inchis pana in ora 1. Dar e bine si asa. E bine ca a fost gratis. Si cum pe noi cuvantul gratis ne atrage in mod inexplicabil, am invadat aseara Bucurestiul. Cu 10-12 obiective pe agenda de vizite, am fost nevoiti sa ne rezumam la doar 4.
Am pornit in periplul cultural la ora 19:30, s-a circulat bine din Militari pana in Cotroceni, eram ok. La Muzeul Cotroceni am inteles de ce se circula atat de bine pe strada. 200 de oameni cuminti isi asteptau pe trotuar randul ca sa viziteze interiorul Palatului, sperand sa gaseasca ceva, unii cultura, iar altii, ca mine, vreun Basescu impaiat. Cultura a fost, dar numai dupa 1h si 30min de asteptare, timp in care socializarea si-a spus cuvantul si ne-am facut prieteni (nedoriti si inutili) din randul asteptatorilor. Odata intrati in curtea Palatului Cotroceni, vizita a luat viteza. In 10 min am fost alergati de un ghid care gafaia de efort, profesionist de altfel, si care ne-a aratat frumoasele sali pe unde isi purtau pasii regi si regine. Mobila simpla, chestii frumoase, dar in nici un caz asa frumos ca la mine acasa; lipsea un TV LCD, un laptop, si sistemul surround de boxe. Ee, probabil ca pe vremea aia se plictiseau ingrozitor. Un plus pt organizatori, la intrare / iesire (ca era aceeasi) ne ofereau suc si apa sa ne hidratam pentru / dupa proba de alergare prin muzeu.
Pe la ora 22 aveam sa inteleg de ce Casa Poporului este una dintre cele mai mari cladiri din lume (unii spun ca e a doua, dar eu inca mai astept avionul ala peste Pentagon, si atunci poate o sa fie prima). Am inconjurat colosul de beton, in pas alert, pe 3 laturi, ca sa pot ajunge la intrarea catre Muzeul de Arta contemporana. Multa cladirea asta. Si cand ma bucuram ca am gasit poarta de intrare, m-am linistit si odihnit brusc. 150 de oameni isi asteptau resemnati randul spre a vedea minunatiile culturale din Palatul Parlamentului. N-am avut mult de asteptat, asta daca 45 de minute nu vi se pare mult. Aici aveam la dispozitie 2 lifturi de acces catre ultimul etaj, 4, de unde puteam admira peisajul iesind pe terasa (lucru pe care l-am facut, dar am alocat doar 2 minute din motive de muzica pusa in difuzoare...ih...curentul emo). La etajele inferioare, poze, poze, colaje, chestii...
Am iesit plini de incredere ca vom gasi ceva mai bun de vazut la Muzeul de Geologie, unde stiam ca e organizata seara indiana (muzica, mancare, dans, suna bine). Organizatorii demersului cultural Noaptea Muzeelor ne-au pus la dispozitie si un autobuz care sa ne deplaseze pana la urmatoarele obiective. Din pacate, Muzeul de Geologie si-a inchis usile la ora 12. Nu-i nimic, mergem la Muzeul Grigore Antipa.
Expozitie de poze, animale multe, si impaiate si animate, aglomeratie, caldura, durere de picioare. E mai greu sa fac chestia asta decat sa muncesc la serviciu. Dar pt cultura, facem orice sacrificiu. Am intrat usor la Antipa, unde, desi era coada, avea acces un flux mai mare de oameni. dupa ce am vizitat vreo 40 de minute, ne-am retras sa mergem acasa, stiind ca autobuzul muzeal ne lasa in Cotroceni.
N-am avut noroc, autobuzul era plin, dura mult pana ar fi venit altul, am luat un taxi. Soferul, baiat dragut, ne-a crezut ametiti de cultura, s-a gandit sa faca un mic ocol spre casa noastra. Ghinion, al lui adica, ne-am dat seama si am coborat. Aparatul arata cam 3.5 Ron, dar am cazut de comun acord ca e din partea casei. Adica noi am coborat fara sa platim si el a plecat injurand.
Norocul nostru, ne-a lasat chiar in fata Muzeului de muzica, George Enescu. Am profitat de ocazie, am vizitat si aici cam 15 min (nu e chiar pasiunea mea sa citesc parituri sau sa vad multe poze cu muzicieni, dar cladirea era superba).
Am prins apoi si autobuzul spre Cotroceni, si am facut astfel economie luand taxiul de acolo pana acasa, adica 3 km in loc de vreo 10. Totul bine in deplasarea asta, pana la urma au fost muzee, centre de cultura, doar ca as fi preferat sa lipseasca vreo cativa pitecantropi galagiosi (au vazut lume multa si credeau ca e intrarea pe stadion).
Iar eu m-am ales cu capul plin de cultura, picioarele anesteziate, dar dupa dusul de rigoare, m-am relaxat cu somnul de 8 ore (pana la ora 11). Astazi, trag concluzii, la (o bere) rece, si spun ca a fost bine, ca trebuie mai des, si ca ma duc si diseara. Ce, nu stiati? E ziua portilor deschise la Cotroceni. Inca mai sper sa-l gasesc pe Base in vitrina, ca mi-au ajuns 4 ani sa-l vad peste tot.
Ne vedem acolo!

Prietenul meu, 6120

Ne-am cunoscut intr-o zi de iarna. Era ianuarie, frig, zapada, inceput de an nou, asa ca el a venit cum nu se putea mai bine ca sa ma incalzeasca si sa-mi aduca un zambet pe buze. Mi l-a aratat un prieten care-l cunostea bine, el a insistat ca ne potrivit si ca ne-ar sta bine impreuna. Ma cunostea si pe mine, stia ca am nevoie sa cunosc pe cineva asa, si atunci ne-a pus fata in fata. M-a surprins ca era mic, 105 x 46 x 15 mm, usor, 89 g, si arata dragalas cu al lui ecran cu 16 milioane de culori. Nu a durat mult, si am plecat acasa mandru ca vine si el cu mine.
Desigur, mai fusesera si altii inainte, dar nici unul nu era ca el. Inainte, tot ce faceam era sa vorbesc...si sa vorbesc...si atat. Acum, ma simt mult mai implinit. Impreuna, ne-am plimbat prin multe locuri, chiar si tari straine. Si el a fost acolo, a putut sa mearga pt ca am avut grija sa-i activez roamingul. Si asta nu e tot. De fiecare data cand vad ceva ce ma intereseaza, el are grija sa imortalizeze clipa, ca sa pot eu sa-mi aduca aminte peste timp. E foarte interesant sa vezi o imagine desenata de el, cu tehnologia lui simpla, de 2 megapixeli, autofocus, blitz incorporat, night mode, sau vedere panoramica.
Dar eu nu pun asa mare pret pe imagini. Nuu, pe mine sunetele ma atrag mai mult. Si el era pregatit pt asta. Radio Fm, o bijuterie de program, cu facilitati precum cautare automata a posturilor si memorarea lor, cu fidelitate buna si sunet placut. Cateodata, cand sunt la metrou, imi spune ca radioul nu merge, cica nu ar putea sa receptioneze semnlul in subteran. Eu stiu ca nu e vina lui, stie si el, dar ca nu cumva sa ma dezamageasca, imi ofera la schimb aplicatia Media Player. Acolo, el tine melodiile care imi plac mie si pe care le ascult pe repeat obsesiv, le organizez in playlist una dupa alta, sau pur si simplu le setez random. Initial, se simtea complexat ca nu are decat 64 MB sa-mi puna la dispozitie, dar am facut cateva economii si am putut sa-i ofer ceva mult mai spatios: un card nou-nout, microSD de 2 GB.
Acum, e atat de multumit, incat poate sa-mi dea chiar mai mult decat credeam. M-a surprins aratandu-mi filme de inalta rezolutie, in mod full screen si cu 30 fps. Imagine si sunet in acceasi clipa, toate astea posibile datorita unui Real Player preinstalat.
Dar toate astea ar fi fost banale daca nu ar fi fost aspectul urmator. Bombona de pe tort, ceea ce aveam eu nevoie cel mai mult, era calitatea lui telepatica, de a accesa Internetul fara sa aiba vreun fir atasat. HSDPA, adica 3G de mare viteza, combinata cu browserul Opera mobile, super. Si ca totul sa fie bine, ma ajuta in munca mea nu doar deschizand paginile de Internet, chiar si pe cele care au aplicatii Flash, dar ma lasa sa vad si atasamentele din mail, pachetul Microsoft Office nefiind ceva strain de el.
Iar cateodata, cand am nevoie, ma uit in ochiul lui si ma vad pe mine, asa cum sunt. Da, ati ghicit. Este vorba despre cea de a doua camera foto-video, cea care ma lasa sa lansez video apeluri. Una peste alta, e bine. Eu sunt multumit de relatia noastra, dar il simt pe el ca nu e foarte incantat de
cum evolueaza situatia dintre noi. Probabil si din cauza ca l-am lovit de cateva ori, dar oricum, nu a prezentat nici o vanataie desi in 2 ocazii a cazut destul de tare pe ciment; stie si el ca in curand va fi altcineva mai tanar, cu o inima mai bun, si care va avea energie sa stea alaturi de mine ceva mai mult decat cele 2 zile pe care le poate el acum. Dar asta e un defect minor, si se poate corecta destul de usor. E suficient sa-l leg la o priza, si in mai putin de 2 ore e iar in picioare, cu suficiente rezerve pt alte 48 de ore de umblat impreuna. Si daca tot vorbim de legaturi, se intelege de minune cu al meu laptop. Un cablu mini usb e tot ce-i trebuie ca sa fie la curent cu muzica mea cea mai noua, sa-mi arate pozele pe un ecran mai mare, sau sa ma amuze cu filmuletele pe care le-a facut, eliberandu-si astfel memoria pt a face loc altor si altor chestii interesante.
Ma intreb acum, cand scriu astea, oare el stie ca va avea un frate vitreg? Dintr-o alta familie, dar la fel de bun. Nu stiu sigur, dar asa mi-a soptit o veverita. Mai e putin...Astept!

Mad in Rrumania, de la puiu' lu' Cercel

Tare de treaba pustiul. Nu am avut placerea sa-l intalnesc, dar mi-a sunat in ureche solo, cea mai noua. Ce frumos mai spunea el, chiar daca esti bucrestean, ardelean sau orice alt cretin ascultator de lirica de balta, nu conteaza unde stai, atata timp cat bei suficient. Spun suficient, pt ca stie toata lumea, niciodata nu poti sa bei destul. Dar sa revenim la baiatul ala vesel, care nu da doi bani pe locul de provenienta atata timp cat esti in tara ta si faci ce face tot romanul.
Sport national, aruncatul continutului paharelor pe gat si a sticlelor in capul comesenilor sau consoartelor, asadar bautul in exces, este promovat cu mult elan juvenil de catre pustiul unui pseudo cantaret-manelist-trompetist-cocalar-instrumental. Si asa zisa lui cantare, suna atat de bine din punct de vedere al promovarii multiculturalismului si a acceptarii diversitatii regionale si culturale, incat i-a convins pana si pe cei de la Protectia Copilului si pe cei de la cenzura sa treaca peste faptul ca un posibil minor (sau adult suferind de nanism ) canta in gura mare despre beneficiile alcolului. Dar nu i se poate reprosa nimic, la varsta lui, probabil ca e asa de scumpel. Sigur, el are voie, nu ca brutele alea de la Parazitii care au trecut de varsta majoratului si pot fi cenzurati in voie, de ajunge sa fie o melodie alcatuita numai din "bag beep sugi beep beau bip bip bip" in conditiile in care onor Academia Romana are placerea sa ne prezinte intreaga anatomie umana exprimata in jargon de cartier in paginile Dictionarului Explicativ.
Ii mai acord pustiului inca vreo cativa ani, sa se insoare si el la 14, sa mearga apoi la scoala la 16, sa-l tampeasca profesorii cu invatatura, asta daca nu-si da el seama ca de fapt time is maney si sa dea scoala din mana pe dolarii de pe la nunti, si apoi probabil ca o sa avem si melodii mult mai reusite, gen: "Dupa ce-am baut aseara, eu am violat o cioara!", "Eu si apa ne iubim, dar deloc nu ne-ntalnim" sau marele hit "Tiganii are bani, are valoare, da-te ma in p...a mea si nu mai urla! Aaa, scuze..titlul slagarului era doar: "Tiganii are bani, are valoare", partea a doua, aia cu injuratura si cu "nu mai urla" imi apartine, am scris din instinct cand mi-a venit brusc pe esofag un damf de rom mic cu gust de manea.
Si ca sa va spun si de ce am scris, avand in vedere ca nu sunt rasist, antisemit sau macar xenofob, am publicat acest post ca raspuns “Pentru concursul IasiPLUS si VisUrat” si as vrea sa dispara lipsa de bun simt de la unii concitadini.
Titlul ma reprezinta, chiar sunt mad ( englezescul mad=nervos) pt ca sunt bombardat zilnic cu incultura generata de unele genuri mai mult sau mai putin muzical-social-culturale care rasuna din masini de fite oprite la semafor, din cluburi pe unde nu mai pun piciorul vreodata sau din telefoane smechere deschise pe post de mp3 playere cu boxe, in autobuz sau metrou.
Asadar, daca ma poate ajuta cineva, as aprecia daca ar culege de pe strazi toti cocalarii disturbatori si i-ar inchide la un loc se joace cu boschetarii si cu cainii vagabonzi, dupa principiul "There can be only one".
Iar pe ala ultimul, l-as dona unui muzeu pentru a fi impaiat, spre folosul copiilor din viitor care vor putea astfel sa arate cu degetul si sa intrebe dragalas "Ce e asta, mami?", observand in spatele unui geam securizat, un frumos exemplar din specia "Inteligentium nullus ", regnul "Manelisticus stupidus", specia "Ciumpalac de oras", pe numele sau simplu "Guta, Fermecatorul sau Ninel Sucaru" Dupa cum vedeti, am pariat ferm convins pe victoria acestui specimen contra boschetarilor si a cainilor vagabonzi, deoarece saracii aia defavorizati nu au nici o sansa. La prima deschidere de bot a rapsodului, vor intra in insuficienta renala acuta, stop respirator si moarte cerebrala. Stiu asta, pt ca mi se intampla si mie. Noroc ca eu am castile de la mp3 playerul propriu bine indesate in urechi, si am puterea sa-mi spun: "nu sunt aici, nu sunt aici...nu sunt!"

Bestial - Alegeti stapanii cu grija

Orasul meu, e numai al meu si-al tuturor

Hey, ce bine sa va scriu din nou. De bucurie ca am revenit dintr-o binemeritata vacanta, petrecuta evident pe alte meleaguri decat dulcele taram mioritic, am reluat sirul activitatilor zilnice. Asadar, serviciu, scoala, hipermarchet, balariile ordinare care fac viata sa semene cu orice altceva decat ceea ce imi doresc eu.
Se pare insa ca orasul meu Bucuresti, deloc drag, capitala sufletelor noastre, mi-a pregatit cate ceva ca sa nu ma plictisesc. M-a pus naiba asadar, ca un bun student ce sunt, sa ma hotarasc sa fac si eu economie la banii de transport si sa inlocuiesc cartela de metrou ( 2 calatorii la pretul de 2.2 ron ) cu un abonament ( disponibil acum la incredibilul pret de 11.5 ron ), perfect valabil pentru 30 de zile, asta daca nu il pierzi sau il mototolesti in buzunar, caz in care iti bagi picioarele in el ca nu-ti mai da nimeni nimic inapoi.
Dupa 2 zile de bantuit prin metrou, dupa o studiere atenta a statiilor care elibereaza abonamente pentru studenti si consumul a 3 cartele de cate 2 calatorii, pt ca evident, ghiseul de unde poti sa-ti iei abonament este accesibil doar dupa ce iesi dincolo de barele de filtrare a calatorilor, am ramas in cele din urma la ghiseul special din cadrul statiei Piata Unirii 1. Asta a fost cea mai mare greseala a zilei de astazi.
Dar sa va arat si de ce spun asta:



Distractia asta m-a costat 12 ron si vreo 2 neuroni, dar dupa 54 de minute si 30 de oameni mai incolo am devenit fericitul posesor al unui abonament pe care chiar l-am pus la treaba. In 3 ore, 3 calatorii, toate fara vreo directie anume si doar cu scopul de a-l face pe abonamentel sa se oftice ca si eu m-am ofticat la cat de greu e de obtinut.Na, c-am inceput sa o iau razna (tind sa cred ca neuronii aia erau ultimii).

Si uite asa se pare ca l-am omorat degeaba pe Ceausescu, si in loc sa stam la coada la lucrurile care chiar merita, cum ar fi laptele, carnea, fructele, painea cea de toate zilele, si permisul de conducere pe care ni-l elibereaza melcii unineuronali de la Politia Rutiera, am ajuns sa celebram socialismul facand cozi peste tot. Si ca tacamul sa fie complet, functionara de la ghiseu nota numele fiecarui posesor de abanoment, cu pixul, pe un caiet studentesc...oare cine are ambitia sa verifice ce scrie ea acolo?!.
Auziti voi astia de la Metrorex, cat de greu poate sa fie automatizarea procesului de eliberare a abonamentelor pt calatorie? Nu de alta, dar ma gandesc ca biata femeie se trezeste noaptea din somn sa-i scrie lu' barba'su abonamentul pentru o calatorie in lumea placerilor cu pixul lui, le scrie copiilor nume necunoscute prin caiete si se mazgaleste singura cu pixul ca sa-si tina mana in forma.

Si visurat mai intreaba ce nu-mi convine la orasul meu? Cum adica ce nu-mi convine?e simplu..ORASUL (se poate citi si TARA)!

“Pentru concursul IasiPLUS si VisUrat”

De ce conduc blondele?

Unii ma acuza ca nu sunt misogin. Nimic mai neadevarat. Si ca sa dovedesc asta, postez inca un material elocvent.

Uite asa ma simt

Observati jegul din spate, eu urs si cusca romania

Tara mea draga, draga

Eu urmaresc jurnalele de stiri. Nu e o munca grea, uneori e chiar pierdere de timp, dar merita sa vezi in ce tara traiesti si ce oameni ti-o prezinta. Astazi, de exemplu, mi-a venit sa vomit. Brusc, fara nici un avertisment, si totul din cauza unui reportaj. Spune un baiat ca"traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul", dar eu cred ca formula corecta este traim in Romania, si asta nu trebuie sa dureze foarte mult".
Dara sa purcedem la origini si sa va spun ce s-a intamplat...Se facea ca niste oameni, simpli, compusi sau ce-or fi fost ei, au imprumutat de la banca (orice banca, chiar si una din parcul proaspat inaugurat la Lujerului, Sector 6 Bucuresti pt cunoscatori..dar o sa initiez un post separat pt acest celebru parc) incredibila suma de 13 .000 Euro ca sa achite un credit contractat anterior. Pana aici, putem observa laitmotivul creditului, 13 mii fiind totusi salariul meu pe 4 ani sau banii de buzunar (pentru o zi) ai unui pustiulica ai carui parinti au o afacere perfect legitima cu statul roman. Eh, si oamenii astia, romani de-ai nostri, s-au dus sa faca conversia banilor in moneda nationala, si de aici incepe haosul. Speriati, agitati si oarecum anesteziati de mirosul banilor multi (dupa cum se stie banii creeaza dependenta) oamenii au inceput sa faca greseli. In primul rand, au uitat ca sunt in Romania. Apoi, in loc sa apeleze la celebrii valutisti, care mai activeaza acum doar pt cunoscatori si care au cursuri avantajoase, au avut incredere in legile tarii si au apelat la serviciile unui exchange office (birou de schimb valutar, societate comerciala care se supune unor standarde pt desfasurarea activitatii) .
Greseala asta i-a costat 7 000 RON, rezultatul unei mici jonglerii gen uitati-va aici, asta e suma, trec eu frumusel pe foaie alta suma, voi semnati, asta e sunteti fraieri, va multumim pt prezenta. Bietii oameni, cand si-au dat seama ca nu sunt la camera ascunsa si ca au fost arsi la buzunar, au chemat pe bune camerele de filmat, OPC, Politia, si alte cateva organisme parazitare care nu stiu sa spuna decat: faceti reclamatie scrisa si o sa o citim si noi (da sigur, de asta aveam nevoie, ca nu aveam blog si simteam nevoia sa mi se intample ceva naspa si sa scriu p plangere, care culmea, o sa fie citita de oamenii f inteligenti din sistem, deci eu ma voi simti ca dupa un Premiu Pulitzer pt literatura). Scuza organelor a fost jalnica, de, cursul e afisat, v-ati lasat prostiti asta e, toata afacerea este perfecta, morala si legala.
Dar totusi, baietii astia de la exchange nu ar fi putut sa spuna, aa, nu mai doriti, in regula, va restituim suma, ca doar noi nu am pierdut nimic, dar daca continuam asa nenorocim doi nevinovati, pierdem integritate morala, credibilitate, si ceva clienti datorita publicitatii negative.
Si a fost asadar nevoie de 2 ore de stat in strada, de plans, politie si alte chestii, ca sa-si dea seama si oamenii de la exchange ce au de facut. Nu, sa nu credeti ca au dat banii inapoi, anuland tranzactia. Au plecat acasa, cu banii in buzunar, aparati de politia chemata de amaratii aia.
Acum astept jurnalul de seara, sa vad cum au decurs lucrurile. Presupun ca pana acum amaratii au ramas fara lacrimi, si cu banii schimbati cauta sa cumpere o sticla cu benzina (cunoaste toata lumea acest antidot administrat probemelor severe, doar ca e greu de procurat, multe benzinarii impunand restrictii la alimentarea la pompa a sticlelor de platic sau canistrelor inadecvate). Iar bravii (rog a se citi jalnicii) aparatori ai legii lucreaza in acest moment la repararea virginitatii comerciantului care a dat dovada de integritate si profesionalism si s-a carat cu banii oamenilor , bani nemunciti pe care acum cei fraieriti trebuie sa-i returneze, ei si stranepotii lor.
Astept sa-mi spuna cineva ce s-a mai intamplat, si daca astia nu mai dau la stiri, pe motiv de somatie a CNA-ului, ca au denigrat o afacere perfect onorabila, sper sa-mi spuna cei implicati cum au decurs lucrurile. Si ca sa gandim pozitiv, intr-o nota profund optimista, nu fac afirmatii de genul: eu niciodata nu o sa iau credit (ca am deja doua), nici ca eu voi fi f atent atunci cand schimb bani (ca nu sunt, si am lucruri mai bune de facut), ci cred ca o sa-mi deschid o casa de schimb valutar. Vad ca daca esti nesimtit, se traieste bine.
Pana atunci, nu o sa ma mut de aici, dar zic si eu ptiu romania, tara cu legi de rahat, si mars la cotet bai ciumpalacilor care furati voi de la oamenii necajiti.
Hai noroc!

Deviza mea

Citatul zilei Nu trai in trecut, nu visa la viitor, concentreaza-ti toate eforturile in prezent. Buddha

Fie Summit cat de mic, noi va-nnebunim un pic

Eu sunt de acord, bataie pe anarhisti. oamenii nu are ce manca, si vezi cum apare cate unu rupt in fund care scoate fum pe urechi ca de ce da ala cu bomba in casa lu unu din Afghanistan. Pai ce pana mea bai anarhistule? De unde ai tu timp sa te plimbi pe strada si sa urli anti NATO? Si vopsea, si pancarte, si tricoaie scrise cu tampenii. Bataie meritati. Auzi la ei, sa vine aia din Germania sa ne invete pe noi libertate de exprimare. pai bine frate, ce libertate vrei mai multe decat sa poate SRI sa te asculte cand vrea ei! Asta nu o sa gasesti decat in marile democratii: RRomania si USA

Detalii aici
si aic
si ai adica peste tot! Mai bine invat codul morse...dupa cum spune un mare autor, SOS a devenit Schaisse o schaisse, ceea ce se traduce in limba noastra dulce, STF, PLM

Pt destindere (PARENT ADVISORY REQUIRED)

Pilot automat sau femeia zilelor noastre

Asa trec zilele mele (recte copii minune, guti sau alte maimute) II

Cum sa profiti la maxim de experienta ta cu un operator de la “Relatii cu clienti” Partea II



Acum ca am invatat cum sa comunicam eficient, o sa invatam si cum sa rezolvam problema daca tie ti se pare ca operatorul poate dar nu vrea sa te ajute.

In primul rand trebuie sa creezi o atmosfera propice pentru comunicarea la telefon. Pune-o pe nevasta-ta la nu mai mult de 5 metri de telefon si plateste-o sa tipe chestii ca “si spune-le ca nu merge de mult, si-am mai sunat si mai devreme…

Da-mi sa vorbesc eu!”. Daca poti face rost de un bebelus pe care sa-l tii in brate si sa urle intr-una. Operatorul va fi mai motivat daca se va stradui sa separe vorbele tale de tipatul bebelusului. Eventual niste muzica (un plus de puncte daca pui manele), sau stirile de la ora 5 pe fundal.

Intotdeauna, dar intotdeauna cere intai sa vorbesti cu un director. Cei de acolo vor realiza ca esti o persoana importanta care nu vorbeste cu un simplu telefonist. Daca vrei sa nu pari de la tara, poti cere cu un superior. Insista. Mai insista putin. Daca ti se raspunde ca nu exista nici un superior disponibil, sau ca este intr-o sedinta, iti testeaza doar rabdarea. Superiorii nu iau parte la sedinte niciodata, si ei nu au nimic altceva de facut. Sunt pusi acolo special sa vorbeasca cu clienti ca tine. Daca vezi ca nu rezolvi nimic asa, cere-i numarul superiorului “ca-l suni tu”. Operatorul ti-l va da cu cea mai mare placere, bucurandu-se ca-ti poate fi de ajutor.

Chiar daca reclami un serviciu care nu-ti merge de cateva saptamani, iar tu n-ai sunat pentru ca ai crezut ca “se rezolva”, insista ca problema sa-ti fie rezolvata pe loc. Operatorul are pe tastatura un buton mare si rosu pe care-l poate apasa, si instant serviciul iti va fi activat. Daca e vorba de o problema fizica, operatorul dispune de un buton verde care-ti poate teleporta o echipa tehnica la tine la orice ora din zi sau din noapte. Dar ei nu folosesc niciodata aceste butoane, vor prefera sa-ti spuna ca o sa te sune mai tarziu pana “fac ei cateva verificari” sau sa te programeze peste cateva ore (!!!), sau chiar peste week-end. Inadmisibil.

Ameninta ca-i dai in judecata si ca le distrugi firma. Fa-i sa inteleaga ce persoana importanta esti. Ce conteaza ca ai cel mai ieftin abonament? Asigura-te ca au inteles acest lucru. Daca nu au inteles, explica-le contributiile tale la buna functionare a companiei. Explica-i operatorului ca tu ii platesti lui salariul, iar el iti va multumi si de indata va face uzanta de butonul albastru de pe telefon. In unele locuri se numeste si clapăa, nu am inteles niciodata de ce.

Operatorii de obicei uita pentru ce sunt pusi acolo si au nevoie de motivatie constanta din partea ta. Explica-le fara nici o rusine ca ei sunt niste simpli telefonisti pusi acolo ca sa te asculte pe tine, ca sa te serveasca si ca sa-ti indeplineasca orice dorinta.

Sfaturile de mai sus trebuie urmate in ordine. Daca deviezi de la subiect sau nu respecti ordinea, conversatia s-ar putea sa nu aiba efectul scontat.

Asa trec zilele mele (recte copii minune, guti sau alte maimute)

Cum sa profiti la maxim de experienta ta cu un operator de la “Relatii cu clienti” Partea I

Daca vreodata esti pus in situatia de a suna la Serviciul Clienti pentru orice produs/serviciu pe care il detii, trebuie neaparat sa urmezi cateva sfaturi care te vor face sa treci ca un om respectabil si integru in ochii persoanelor total nesemnificative care vor vorbi cu tine la telefon.

In primul rand, impune-ti regulile inca din primele cuvinte, evitand sa dai buna ziua, sau sa saluti in vreun fel. Astfel, operatorul va realiza ca esti o persoana grabita care nu are timp de palavrageli, si va dovedi o eficienta maxima in operatiunile pe care le va executa in continuare.

Ai un plus de puncte daca-l intrerupi din monologul lui in care iti ureaza buna ziua si se prezinta, cu un “da da da da da” ferm si convins. Vorbeste cu cel care are bunavointa sa te ajute cu formulele de politete de cotet “tu, ma, bai, frate, voi astia, etc”, chiar daca el ti se adreseaza cu “dvs.”. Vei dovedi ca esti o persoana bine educata ce stie sa comunice eficient.

Prezentarile fiind astfel facute, incepe sa te plangi de ceva ambiguu, care nu are legatura in nici un fel cu problema pe care o intampini. Si cand spun ceva, ma refer la orice. Daca ai asteptat mai mult de cateva secunde pe linie, aminteste-i operatorului acest lucru. Daca nu ai asteptat deloc, scoate-i ochii ca stai de vorba pe banii tai. Numai tu stii cat ai muncit ca sa poti da acest telefon. Daca e gratis, plange-te ca e prea lung numarul pe care trebuie sa-l formezi, plange-te ca de fiecare data vorbesti cu altcineva si ca la concurenta era mai bine. Intotdeauna cand te plangi de ceva, sintagma “eu platesc si nu beneficiez de serviciile dorite” va induiosa operatorul la maxim si te asigur ca va veni personal la fata locului sa-ti rezolve problema daca nu poate sa o faca din spatele biroului.

Nu-i oferi persoanei cu care vorbesti timp sa te identifice, sa-si dea seama despre ce este vorba sau sa verifice ceva. Preseaza-l permanent ca suni de pe celular si sa se grabeasca. Oricum operatorilor le apar toate informatiile necesare pe un ecran mare si lat. Ei stiu deja ca ai mai sunat acum trei saptamani de la un vecin, si stiu ca vrei sa afli informatii despre factura atunci cand suni la 3 dimineata. Ca tot vorbeam de sunat la 3 dimineata, incearca pe cat posibil sa suni la ore de genul asta, motivand ca ziua nu raspunde nimeni la telefon, ca suna ocupat, sau ca iti raspunde cineva si iti inchide imediat. Repeta obsesiv sintagma “este inadmisibil asa ceva”.

Modestia nu trebuie sa existe in decursul unui apel. Mentioneaza ca esti doctor inginer astronaut Popescu si etaleazati toate studiile si calificarile. Evita orice discutie tehnica. Toate informatiile pe care ti le ofera operatorul sunt eronate. Numai tu stii ce se intampla de fapt. Insista ca echipamentele pe care le detii sunt noi si bune si ca cel cu care vorbesti este total atehnic. Fa-te ca nu-l mai auzi cand conversatia se indreapta catre subiecte tehnice pe care nu le intelegi.

Toate call centerele au contracte secrete cu toti operatorii de telefonie fixa si mobila existenti. Operatorii sunt platiti sa stea de vorba cu tine cat mai mult. Tocmai de aceea cand ti se ofera informatii detaliate, fa ce te duce capul si cat mai general posibil. Nu oferi feedback. Operatorii monitorizeaza activitatea ta din satelit, si oricum stiu in orice moment ce ai facut si ce urmeaza sa faci.

Pentru ca deja mai ai putin si-ti vinzi casa daca mai stai mult la telefon, dupa ce ai obtinut ce ti-a trebuit, nu multumi. Eventual fa o pauza in convorbire in loc sa multumesti. Cea mai mare satisfactie a operatorilor este aceasta pauza. Ei vor sesiza timiditatea ta si o sa te intrebe daca te mai pot ajuta cu ceva. Nici acum sa nu multumesti, nu e nevoie. Si-asa ei sunt platiti destul si nu fac nimic toata ziua. Murmura un “la revedere” incet, ca sa-si dea seama si operatorul cand s-a incheiat conversatia, si sa nu mai vorbeasca singur. Din nou, un plus de puncte daca inchei cu “hai noroc, pa-pa, s’traiti”.

Daca urmezi toate sfaturile astea, vei trece drept un om extrem de politicos in fata operatorilor din call centere, si cei care au avut onoarea sa vorbeasca cu tine vor povesti colegilor despre experienta avuta, si vor plange cu totii in hohote, stiindu-se cu totii rusinati de faptul ca nu au fost suficient de bine pregatiti pentru apelul tau.

File din Istorie (sau de ce suntem aici)

Istoria umanitatii (pe scurt)


1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand.
13.
14.
...peste ani...
n.
n+1. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru.
Femeia ar avea asaaaaa . un fel de chef de a scrie ceva care sa -i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si . ...

Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala: Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.
Alta morala: Fara femei am fi trait si acum in copac.
Total imorala: Mai intai vine femeia...si apoi bautura!

Oua de Paste

Sa nu ma suspecteze nimeni de originalitate. Le multumesc celor care imi pun la dispozitie materialele, asa ca sa nu se supere daca nu-i individualizez nominalizandu-i. Pur si simplu nu-i cunosc, nu-mi pasa, sau nu vreau. A nu se intelege gresit, ma refer la poze, filme sau idei. Restul balariilor sunt ale mele. Unii vor drepturi de autor, pot sa le dau doar beep. Oricum, toate materialele sunt ale lor. Eu doar ma uit la ele!

De pe la muncile noastre...

E placut sa te trezesti cu noaptea in cap si sa pleci la serviciu. E pe naiba, ca sa ma exprim pretentios. Dar cad din pat, ma tarai pana in baie (imi dau seama ca am ajuns acolo daramand scaunul de la capatul patului si impiedicandu-ma, o data de pragul de la dormitor, si apoi direct de tocul usii de la baie). Aici, se pare ca apa face minuni, caci in contact cu pielea mea ma energizeaza brusc, suficient cat sa dau drumul unei ideii bune doar pt uzul propriu si sa fac o politicoasa apreciere despre cat e de rece nenorocita aia de apa, buna doar sa creasca pestii in ea, asta daca nu contribuie oarece binevoitori cu ceva cloruri, otravuri si alte materiale de pe lista baiatului ala, Mendeleev. Dimineata nu mananc acasa. M-am obisnuit asa din timpurile in care nu aveam ce. Acum, cand este, cateodata cel putin, nu am timp. Rupt de somn, ma chinui sa-mi imperechez ciorapii, sa-mi pun castile la telefon, si sa cobor scarile fara sa cad. E greu, stiu, dar tot incerc.
Ma trezesc asadar la serviciu, in mijlocul discutiei cu un dobitoc, pardon, client fidel (dar suficient de tembel ca sa sune el la ora 8 sa intrebe ceva total abject; eu il inteleg, ca de, toti avem servicii). Privesc mirat in jur, imi vine sa plang si sa ma intorc la patul meu, caldut si pufos, dar nu se poate. Ma tine, nu o scama, ci expresia de pe fata colegilor mei. In aceeasi situatie ca si mine, ne agatam cu totii unul de altul, de salariu, si de zilele alea libere in care suntem bucurosi sa nu ne vedem unii cu altii, dar ne vorbim la o bere.
Si pentru ca unii baieti destepti au vazut ca stresul provoaca cancer, au inventat Parazitii. Dar cum urechile imi sunt acoperite de idei stupide vehiculate de indivizi semianalfabeti, complexati, sau pur si simplu prea activi oral, sunt nevoit sa fredonez interior si sa gasesc refugiu in altceva, mai putin strident.
Am descoperit asadar medicamentul promovat in mediile de munca crunta. 
Toti paramecii birourilor sau alte protoazoare care or mai fi statatoare pe scaunel la calculator au invatat ca mailurile 
devin cel mai bun refugiu.
Au aparut asadar o sumedenie de poze si filmulete amuzante. Funny sau terifiante, nu conteaza. esentialul e sa fie, cat mai  multe si cat mai variate, spam extrem, dar bine venit cand vrei sa debilesti instant. Va astept asadar sa vizionati tot ce pun aici, si astept completarile voastre

Summit fericit!

Din ciclul Paste fericit, politicienii nostri au inceput sa se ciocneasca. Electoral, as spune eu. Si daca dl Nastase nu mai este ca sa le puna la dispozitie 
ouale sale, se multumesc si ei sa-si ciocneasca masinile.
Imi pare rau ca ordinea cronologica a desfasurarii evenimentelor rutiere a fost alta, dar mie imi place sa cred ca mai intai a fost dl Geoana, iar prim marinarul tarii, ca sa nu ramana mai prejos, a solicitat si el SRL-ului sa regizeze o tamponare usoara.
La inceput parea totul foarte simplu, insa Summitul a ingreunat putin lucrurile. Toti agentii si echipamentele bune erau deja pe teren, asigurand obiective clar stabilite. Pe baza bine cunoscutului sistem romanesc "las' ca merge si asa", s-a trecut la executarea planului:
Un agent care era liber in ziua respectiva, nefiind inclus in dispozitivul de securitate, a fost trimis, culmea, cu masina proprie pe care o achizitionase dupa ce vehiculul fusese scos la casare de catre mai marii serviciilor noastre (spre a fi inlocuit in mod evident cu X5 si Tuareguri, masini mai potrivite pentru filaj pe strazile patriei), sa tina calea celui care aspira la titlul de Schumacher al politicii romanesti. Pentru ca incidentul sa nu fie mai prejos decat cel al pilotului PSD-ist, a fost nevoie de sacrificarea a doua masini. Si cum nu prea se gaseau amatori, bravul nostru agent sub acoperire si-a rugat un vecin, bun prieten de pahar si mare tablagiu (fara legatura cu tabla masinii avariate, ci cu piesele alea rotunde si cu babaroasele cu 6 fete), 
sa se lase putin atins ca si asa are Casco si cu ocazia asta isi va repara si el zgarietura
aia facuta de nepotii lu' baba de la 6 si va putea sa-si schimbe si stergatorul de pe spate,
atat de artistic mutilat de un alt vecin binevoitor care vroia sa-i sublinieze ca a parcat intr-un loc in care soarele cadea perpendicular pe alta masina (e ceva ce se poate intampla oricui, e stipulat clar in asigurare ca nu se inlocuiesc si consumabilele, de aceea daca vi se ofera ocazia unui astfel de accident regizat e musai sa acceptati ca nu poate iesi decat ceva bun).
Odata planul pus la punct, s-a si dus la indeplinire, unde altundeva decat in locul de maxima glorie al unui presedinte in functie, primaria, o pata de nostalgie pe cartea sa de vizita. Si uite asa, fara nici un fel de implicare electorala, am aflat noi ca dl sofer, benevol, nu ca alti rai care s-au lasat asteptati, s-a prezentat pronto la biroul pt tamponari, a facut frumos, totul ca la carte, s-a lasat amendat, ba chiar a si multumit celor implicati. Bineinteles, mai erau de lamurit cateva aspecte, daca intr-adevar flota Romaniei a fost sau nu implicata intr-un accident de portofel acum cativa ani, daca o oarecare casa din Mihaileanu s-a insinuat abuziv in posesia unei oarecare fiice, daca dupa un meci de fotbal s-a servit sau nu un pahar in plus, eh, dar astea toate sunt detalii minore pe care va putea sa le elucideze doar istoria.
Esential e ca dansul a iesit iar in fata, e un muritor de rand care si-a facut doar datoria, acum catva timp era tata de familie, acum e sofer exemplar, ma intreb, oare de cat timp mai are nevoie sa fie si Presedinte? Om trai si om vedea!

Pana atunci, in legatura cu ce v-am povestit eu puteti citi, evident nu la fel de bine scris, articolul care elogiaza bravul politist, atat de bine violat intelectual, incat bietul de el nu a simtit nimic:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/797890/Nu-am-simtit-ca-i-am-facut-proces-verbal-presedintelui/

P.S. Vroiam sa inchei, dar tocmai mi-a fost adus la cunostinta ca Summitul a debutat oficial. Oamenii sunt opriti, legitimati si perchezitionati. Probabil ca celor foarte necajiti li se pune si cate ceva in buzunare, pe sistemul, "macar acum cand avem musafiri, sa aratati si voi fericiti".

Va multumesc si va astept!

Ca acasa

Mi-am propus sa fiu un membru activ al comunitatii, asa incat contribui si eu cu ce cred ca am mai bun. Evident, e munca altora, dar merita aratata asa incat imi fac si eu datoria si pretind ca am descoperit si postat in premiera acesta filmulete de pe youtube. Multumiri celui care a muncit pentru a arata ce frumos este acasa la mine, adica la noi, romanii!

Vorbim asadar despre Pinalti (Gheorghe Stefan pt cunoscatori), care pe cat de mult se chinuie sa tina FC Ceahlaul pe linia de plutire, pe atat de mult a compensat regizand schimbarea la fata a orasului meu natal. Am trecut din comunism direct la afaceri mari, din ziduri gri la culori calde si placute. E frumos, va las asadar sa vedeti, si sa ascultati, cum apare Piatra Neamt pe Internet...

Piatra 1
Piatra 2

Pentru prima oara

Asa e! Am mintit.
Ma simt ca un politician, proaspat reales si deja mandru ca am inca un mandat la dispozitie ca sa spun tot ce-mi trece prin cap, 
sa fac in ciuda multora, si sa huzuresc. 
Nu e chiar pentru prima data...sau ar fi trebuit sa spun prima oara, eh, ce mai conteaza acum...oricum,
imi aduc eu aminte ca am mai avut o tentativa de a debuta pe piata blogurilor. 
Visam deja milioane de accesari, deveneam un guru media, doar ca am omis un mic detaliu. 
Am uitat nenorocita de adresa la care mi-am creat blogul, 
bineinteles ca am uitat si parola, ce sa mai spun, am dat faliment direct. Dar nu am renuntat! 
Revin asadar si va urez welcome (adica bine ati venit, ca doar ne pregatim de summit NATO ). Dupa cum ati aflat deja, eu sunt Adi, si imi pare bine. Cateodata mai sunt si Iuli (an), dar asta deja e alta poveste si o pastrez pentru urmatorul blog. Ca poate uit si de data asta adresa sau parola, si atunci se impune o noua abordare, aproape la fel ca PD-ul lui dom' Traian deghizat in ratusca liberala!
Pentru moment e suficient. Mai lasati-ma sa ma odihnesc nitel, ca nu sunt jurnalist, si nici nu aspir sa devin.
Se intampla multe lucruri interesante in jurul nostru, merita investigate absolut toate! Sa vizionam asadar cateva chestiuni mai interesante decat banalele mele cuvinte:

1.  visurat
   
2. Fredo&Pid'Jin

Baietii astia fac treaba buna, si ma amuza. Sa-i rasplatim asadar pt asta. Noapte buna baieti..oriunde v-ati afla, oriunde ati vrea, oriunde ati visa!

Ne mai vedem! Promit, mi-am scris in palma datele de contact. Oh, iar trebuie sa ma spal folosind doar o mana...
nu e nimic, o sa imprumut eu una de undeva!

1.