E (c) lipsa totala

O zi trista pt mine, o zi trista pt omenire. M-am trezit binedispus azi, dar mi-a trecut repede. Am facut greseala sa ma uit in portofel inainte de-a pleca in oras. Ghinion curat. Era gol golut, ca atunci cand l-a facut taticul lui, Louis Vuitton. Ce, va surprinde ca am portofel? Bine, am exagerat cand am zis ca e copilul lui L.V., e mai mult asa un bastard, un portofel din flori. Dar il am de ceva timp. Si acum e gol.
La cat de mult am muncit luna trecuta, as fi zis ca salariul va fi unul de director. N-a fost sa fie. Am luat tot o penibilitate de suma, ca mi-e si rusine sa numar zerourile din coada, mai mult de frica sa nu ma opresc la doar 2. Inteleg, sunt inca in Romania, eu sunt doar muncitor si nu smecher, deci imi merit soarta. Dar daca bani nu am, atunci eu pt ce muncesc?
Triste ganduri. Ma indrept spre frigider sa-mi iau ceva de mancare baut, dar, nimic surprinzator, e gol si asta. Acum daca stau sa ma gandesc bine, si eu sunt gol, ca abia am iesit de la dus.
Asa ca spuneti si voi, cum sa mai ies eu in oras acum?!!

Romanii si faptele bune

Va scriu din zona crepusculara: Romania. Aici e o zona, unde lucrurile normale nu prea se intampla. Sigur, sunt si exceptii, dar ele nu fac decat sa intareasca regula.
Ex.: doi tineri returneaza unei batrane borseta cu acte si 6000 RON. Intrebare se naste, de unde avea ea banii? Se prea poate sa fi fost banii ei din pensie. Dar era la mare si se distra, imagine care nu prea cadreaza cu ideea noastra de bunica, decat poate cu aia din reclama de la Ace, bunica din Italia. Suspectam asadar un mic trafic cu borcane de zacusca sau dulceata? Comert cu ciorapi de lana? De fapt, stiu, banii aia reprezentau toate economiile ei, stransi pe parcursul vietii, viata ei,a parintilor ei si a nepotilor deopotriva.
Cam atat mi-ar lua mie sa pun la ciorap 6000 RONi din salariul meu de 1300, dupa care as muri de inima cand mi-as da seama ca i-am pierdut. Dar sa revenim. Tinerii, din Iasi, au dus borseta la Politie. Evenimentul, premiera locala, a fost mediatizat si sarbatorit national, ca de, era pt prima oara cand cineva dadea dovada de bun simt si returna ceva ce nu era al lui.
Surprinzator, sau nu, seful politiei locale declara: "romanii nu sunt chiar asa de rai". Si el doar ar fi trebuit sa stie, avand in vedere ca litoralul era plin de nemti care beau bere pana cand nu mai stiau de ei, dar care culmea, se invarteau frentic cu orele cautand un WC public, ca sa nu-si faca nevoile in apa marii, sau de fratii nostrii basarabeni care beau si se bateau ca chiorii, dar faceau diferenta intre cosul de gunoi si plaja pe care stateau turistii sa se bronzeze. Niste barbari cu totii, ce sa mai spunem.
Poate pana la urma, ne prindem si noi ca suntem acasa in toata tara asta, si nu o sa mai scuipam gandind ca e usa vecinului. Nu frate, acolo unde ai aruncat tu gunoiul, e chiar locul unde stam noi toti, si e naspa. Iar daca vezi pe jos un lucru in casa ta, il ridici si il pui la locul lui. E chestiune elementara, nu te arata surprins, nu poti sa spui ca nu stiai.
Si acum, poate va intrebati ce au primit cei doi care au returnat borseta cu bani. Pai sa va spun...multumiri!
Ca asa se face intre oameni, javrelor ce sunteti care v-ati gandit la recompensa.

Ce vreau sa se schimbe la orasul meu

S-a sfarsit! In seara asta s-a schimbat ceva! Orasul in care locuiesc de 4 ani, orasul meu, are un alt primar. Ceva nemaiauzit, nemaivazut, nemaipomenit.
PSD, candidat independent, doctor Oprescu!
"Sa traiti bine" s-a transformat in "Sa fiti sanatosi". Eu zic sa fim!
Acum imi doresc doar sa am parte de un oras civilizat, cu trafic fluent si curatenie! Va doresc acelasi lucru tuturor!

Frumosul meu oras urat

Salut! Nascut si crescut in Piatra-Neamt, bucurestean prin adoptie, calator prin multe orase, eu Adii vreau sa va spun o poveste. Nu, nu sunt candidat la nici o functie, nu am treaba cu politica, deci e vorba despre altceva. Povestea mea este despre o capitala.
Oras superb, intemeiat, conform legendei, de un pastor, locuit de oameni mandri, puternici si bogati. Si crestea orasul asta, cat altele in 10. Ani, ca despre asta e vorba. Apoi, dupa vremea voievozilor si a boierilor hulpavi, a turcilor si a grecilor fanari, a venit poporul cel mult. Un dictator, cu mare priza la popor, i-a adunat si la toti le-a dat cate ceva. S-au facut cu sange si sudoare, case, strazi, fabrici si parcuri monumentale, sa aiba oamenii unde sa fuga de teroare. Apoi, intr-o buna zi, dictatorul fu nimicit si teroare fugi. orasul respira iar, un zambet se vedea, cerul se imbraca in curcubeu, si cam tot pe atunci veneam si eu. A inceput sa se dezvolte, cu malluri, marketuri si alte resorturi.
Si pe masura ce orasul crestea, totul praf se facea. Cladirile se surpau, strazile se ingustau, si culmea, chiar si oamenii se tampeau.
Si a ajuns orasul asta frumos, sa fie ceva hidos, chiar gretos. Praf, maidanezi, aurolaci, aglomeratie urbana, un chin prea mare pt cineva care nu vrea sa se mai teama. Libertatea dorita, atat de greu dobandita, a fost din nou furata, dar democratic de asta data.
In vremea tineretii mele, sa pleci cu scartait de roti de la semafor, era semn de tupeu, indemanare si placere; acum, e doar frustrare, ura si incrancenare. Demult, sa fii motocilist, sa mergi pe doua roti, era o placere, o dulce afirmare; acum sa mergi pe 2 roti, e ori dorinta de scapare ( a se citi sinucidere curata, pt ca nimeni nu te baga in seama), ori mare semn de intelepciune, ca te strecori prin cetele murdare, nervoase si stationare.
In secolul vitezei, in epoca luminii, se sta mai mult decat stateam la paine. Am scris din greu, cu ciuda si amar. Dar vreau sa stiti, un laptop merit chiar. Asa eu pot sa ma strecor, sa ma invart usor. Sa merg prin scumpul meu oras sa scriu pt ai mei copilasi.
Ce vreau eu sa se schimbe? Tot! Sa nu mai stea nimeni la bloc. Sa nu mai fure hotii de prin buzunare, sa nu ma fure la taraba in bazare. Sa merg pe jos fara sa fiu muscat, sa nu respir deloc aurolac. As vrea sa fie strazi, nu gropi mai mari decat masina. As vrea sa fie semafoare, nu-njuraturi si cozi fara scapare.
Va rog sa-mi dati si mie un raspuns: mai am vreo sansa, sau e mai bine sa ma dau dus?

Jale mare

Fara cuvinte!

Comentariu la postu' lui Arhi

Redau aici comentariul la un articol de pe blogul lui Arhi

Arhi, m-ai convins! Scoala ta este praf! Sa inteleg ca v-au suparat atat de tare chelneritele asa zis urate, incat ati decis “sa serviti o bere”, in loc sa stai la masa si sa savurezi o bautura. E lucru bun ca practici si meserii liberale, iar munca de chelner e la fel de onorabila ca oricare alta. Apropos, arhi garcon, as bea o bere. Sa fie rece, si fii rapid!
Cat despre “ne facem inspiratie”, cred ca e de la prea multa bere, sau e prea devreme pentru unii neuroni! Probabil ca vroiati sa cautati surse de inspiratie, sau ai vrut sa spui “ne facem pulbere” si a iesit altceva?
Nu e nimic grav, se mai intampla. Sunt sigur ca “cine mai sunteti constanteni” vor participa constiinciosi la cursurile tale de manele, intensiv. Asa ca, ce sa spun, elucubreaza in continuare!
Nu pot decat sa sper ca vei avea ambitia sa diferentiezi licentele poetice de erorile crase, avand in vedere ca poti fi un model pt multa lume. Lasa-i pe guta, pustiu si alte somitati sa predea capitolul analfabetism, anagramare si incoerenta in exprimare!

Al tau cititor,
Adi

P.S. Cred ca era mai bine daca urmai indemnul interlocutorului si editai nitel materialul! Ce spui?