Frumosul meu oras urat

Salut! Nascut si crescut in Piatra-Neamt, bucurestean prin adoptie, calator prin multe orase, eu Adii vreau sa va spun o poveste. Nu, nu sunt candidat la nici o functie, nu am treaba cu politica, deci e vorba despre altceva. Povestea mea este despre o capitala.
Oras superb, intemeiat, conform legendei, de un pastor, locuit de oameni mandri, puternici si bogati. Si crestea orasul asta, cat altele in 10. Ani, ca despre asta e vorba. Apoi, dupa vremea voievozilor si a boierilor hulpavi, a turcilor si a grecilor fanari, a venit poporul cel mult. Un dictator, cu mare priza la popor, i-a adunat si la toti le-a dat cate ceva. S-au facut cu sange si sudoare, case, strazi, fabrici si parcuri monumentale, sa aiba oamenii unde sa fuga de teroare. Apoi, intr-o buna zi, dictatorul fu nimicit si teroare fugi. orasul respira iar, un zambet se vedea, cerul se imbraca in curcubeu, si cam tot pe atunci veneam si eu. A inceput sa se dezvolte, cu malluri, marketuri si alte resorturi.
Si pe masura ce orasul crestea, totul praf se facea. Cladirile se surpau, strazile se ingustau, si culmea, chiar si oamenii se tampeau.
Si a ajuns orasul asta frumos, sa fie ceva hidos, chiar gretos. Praf, maidanezi, aurolaci, aglomeratie urbana, un chin prea mare pt cineva care nu vrea sa se mai teama. Libertatea dorita, atat de greu dobandita, a fost din nou furata, dar democratic de asta data.
In vremea tineretii mele, sa pleci cu scartait de roti de la semafor, era semn de tupeu, indemanare si placere; acum, e doar frustrare, ura si incrancenare. Demult, sa fii motocilist, sa mergi pe doua roti, era o placere, o dulce afirmare; acum sa mergi pe 2 roti, e ori dorinta de scapare ( a se citi sinucidere curata, pt ca nimeni nu te baga in seama), ori mare semn de intelepciune, ca te strecori prin cetele murdare, nervoase si stationare.
In secolul vitezei, in epoca luminii, se sta mai mult decat stateam la paine. Am scris din greu, cu ciuda si amar. Dar vreau sa stiti, un laptop merit chiar. Asa eu pot sa ma strecor, sa ma invart usor. Sa merg prin scumpul meu oras sa scriu pt ai mei copilasi.
Ce vreau eu sa se schimbe? Tot! Sa nu mai stea nimeni la bloc. Sa nu mai fure hotii de prin buzunare, sa nu ma fure la taraba in bazare. Sa merg pe jos fara sa fiu muscat, sa nu respir deloc aurolac. As vrea sa fie strazi, nu gropi mai mari decat masina. As vrea sa fie semafoare, nu-njuraturi si cozi fara scapare.
Va rog sa-mi dati si mie un raspuns: mai am vreo sansa, sau e mai bine sa ma dau dus?